• Alina Stoica - psiholog

    CUM REUŞIM SĂ DEZVOLTĂM COMPORTAMENTE POZITIVE ÎN EDUCAREA COPIILOR

    Ca parinţi, se întâmplă deseori să dorim să-i învăţăm pe copii, diverse comportamente, iar una din metodele cele mai frecvente de învăţare sau de modificare a unui comportament este informaţia, însă simpla enunţare a unei dorinţe sau necesităţi, nu este suficientă şi nu îl face pe copil să-şi însuşească sau să-şi modifice un comportament. O primă explicaţie, pe care studiile psihologice ne-o oferă este faptul că, informaţia singură nu schimbă comportamentul, iar o disciplinare eficientă începe de fiecare dată cu dezvoltarea încrederii în sine a copilului. Există câteva aspecte importante, de care este bine să ţinem seama atunci când încurajăm dezvoltarea stimei de sine la copii: - focalizarea pe aspectele pozitive ale copilului; - atenţie acordată progreselor făcute de copil şi a aspectelor pozitive ale situaţiei; - acceptarea diferenţelor individuale, deoarece fiecare copil este unic, are un ritm propriu de dezvoltare, învaţă diferit un comportament şi reacţionează diferit; - încurajare şi încredere oferite în mod constant copilului; - aşteptări realiste faţă de copil, adaptate nevoilor şi potenţialului de dezvoltare al copilului; - evitarea comparaţiilor şi a competiţiei dintre copii. Disciplinarea este o bună oportunitate pentru copil de a învăţă comportamente pozitive responsabile. Comportamentele sunt rezultatul învăţării, iar primul mod în care copilul învaţă un comportament este imitatea şi observarea celorlalţi. Este bine să reţinem că orice comportament problematic, este o oportunitate pentru copil să înveţe comportamente noi, pozitive. Pentru ca metodele de învăţare a comportamentelor să fie eficiente, este foarte important ca regulile stabilite să fie aplicate de către toţi adulţii din viaţa copilului (părinţi, bunici, alte rude sau apropiaţi care interacţionează cu copilul). Pentru a învăţa un comportament, copilul are nevoie de consecvenţă, atât mama cât şi tata vor aplica aceeaşi metodă şi vor transmite acelaşi mesaj copilului. Pentru copil, părinţii reprezintă în primul rând modelul său de comportare, iar acesta nu se educă numai prin îndemnurile părinţilor ci şi prin exemplele personale pe care mama şi tata le oferă copilului.

  • Alina Stoica - psiholog

    CUM SE INSTALEAZĂ DEPRESIA POSTNATALĂ ŞI MODALITĂŢI PENTRU DEPĂŞIREA ACESTEIA

    Aducerea pe lume a nou-născutului, reprezintă poate cea mai intensă perioadă din viaţa unei femei, în ceea ce priveşte intensitatea şi complexitatea trăirilor sale emoţionale. Oricât de mare este bucuria venirii bebeluşului, se întâmplă uneori ca acest moment să producă mamei, o schimbare vizibilă a stării afective, care se manifestă prin modificări clinice, cum ar fi: sentimente de neajutorare şi disperare, îngrijorare excesivă, iritabilitate, scăderea capacităţii de concentrare, dispoziţie tristă persistentă sau oscilaţii bruşte ale dispoziţiei, stări frecvente de plâns, tulburări ale somnului, interes scăzut faţă de copil, etc. Studiile au arătat că în cea mai mai mare parte, aceste simptome dispar treptat, într-o perioadă de 6-8 săptămâni de la naşterea copilului, însă sunt situaţii în care această schimbare de dispoziţie să persiste un an sau mai mult şi poate lua forma unor tulburări diverse, dacă nu se intervine la timp. Cercetările efectuate în acest domeniu, evidenţiază faptul că, depresia postnatală tinde să se manifeste cu precădere la persoanele care nu şi-au planificat sarcina, care nu au un partener stabil, care să le ofere sprinul şi suportul afectiv, sau care au trecut recent prin evenimente traumatizante. Aceştia sunt factori favorizanţi, însă cauză clară a depresiei postnatale nu a fost încă elucidată, deşi în declanşarea acesteia se presupune că sunt implicate modificări de natură hormonală, care apar în perioada în care organismul mamei revine treptat la starea precedentă sarcinii. În funcţie de intensitatea şi de durata acestor manifestări, în perioada postnatală, relaţia mamă-copil poate să fie perturbată, iar nevoia de afecţiune şi stabilitate emoţională ale bebeluşului, să nu fie pe deplin satisfăcute. Deşi este supărătoare şi copleşitoare, tristeţea instalată după naştere poate fi combătută de regulă de o odihnă adecvată, o dietă corespunzătoare, ieşiri în aer liber şi cel mai important suportul afectiv din partea soţului şi a familiei. De reţinut este că, depresia postnatală, se poate trata cu succes prin intermediul psihoterapiei şi a medicaţiei antidepresive, care se poate administra doar la recomandarea şi sub supravegherea medicului specialist, deoarece o parte dintre antidepresive sunt contraindicate în perioada de alăptare a copilului.

  • Alina Stoica - psiholog

    CE ŞTIM DESPRE ANXIETATE?

    Despre anxietate auzim tot mai des în jurul nostru, dar de fapt ce este aceasta şi cum putem să o recunoaştem, atunci când îşi face loc în viaţa noastră? În termini generali, anxietatea este definită ca o teamă exagerată şi nejustificată, care se poate manifesta prin nelinişte psihomotorie, reacţii vegetative (transpirație, tremurături, bătăi de inimă rapide, dificultăți în respirație, greață, leșin), gânduri disfunţionale şi comportamente de evitare. Este necesar să se facă distincţia între frica iraţională şi persistentă resimţită în stările de anxietate şi sentimentul de frică pe care o experientăm în prezenţa unor situaţii periculoase, cu ajutorul căreia devenim precauţi şi ne putem proteja. Se consideră că anxietatea este de fapt o recaţie normală la apariţia şi prezenţa unui factor stresor, fiind de ajutor în aceste situaţii deoarece ne mobilizează să reacţionăm şi să gestionăm în mod eficient resursele pe care le deţinem. Însă în cazul în care starea de anxietate devine copleşitoare, se prelungeşte în mod nejustificat şi interferează cu funcţionarea noastră cotidiană, atunci avem de-a face cu o tulburare de anxietate, care necesită intervenţie de specialitate. Pentru o mai bună înţelegere a modului de funcţionare a anxietătii, ne putem gândi la următoarea imagine…trecerea la un nivel cu calea ferată, în care barierile sunt ridicate, luminile sunt aprinse, DAR niciun tren care să vină…Singurul ,,tren’’ care trece este cel care trasportă gândurile îngrijorătoare, supărătoare, care produc un disconfort psihic major. Nu putem să controlăm mediul, lumea care ne înconjoară, putem doar să începem să ne cunoaştem mai bine, aşa încât să putem controla reacţiile noastre la mediu, pentru că mult mai important decât ce ni se întâmplă, este felul în care reacţioăm noi la ce ni se întâmplă. Din perspectiva psihoterapiei pozitive, există caracteristici pozitive ale persoanelor care au dezvoltat anxietate, acestea fiind foarte precaute (atenţie sporită la potenţiale pericole) analitice (pot opera cu capacităţi mentale) şi totodată sensibile (capabile de a manifesta reacţii afective). Toate acestea reprezintă capacităţi sau resurse care sunt de un real ajutor în depăşirea anxietătii.

  • Alina Stoica - psiholog

    Despre ,,CURAJUL ,, sau ,,RUŞINEA,, de a merge la Psiholog

    Poate fi considerat un subiect, care nu a fost îndeajuns şi profund abordat, iar din cauza informaţiei insuficiente sau a lipsei acesteia, multor persoane le este încă ruşine sau nu indrăznesc să solicite ajutor specializat din partea psihologului. În acelaşi timp, la nivel naţional, numărul persoanelor care dezvoltă diferite tulburări afective, a crescut considerabil, iar cazurile de suicid sunt frecvente. De fapt, cine sunt acele persoane, care solicită sprijinul psihologului şi păşesc pragul cabinetului său?......Sunt persoane obişnuite, care trăiesc momente grele din viaţă şi întâmpină dificultăţi în rezolvarea/ameliorarea problemelor la nivel emoţional, mental şi comportamental, cu care se confruntă în acea perioadă. Care sunt beneficiile/avanatajele, şedinţelor de consiliere psihologică sau psihoterapie? Participarea la astfel de şedinţe aduce o mulţime de beneficii, care sunt greu de surprins în totalitate; lucrurile descoperite la propria persoană şi abilităţile dezvoltate într-un astfel de proces terapeutic, produc de fapt acele schimbări preţioase, cu care rămânem de-a lungul vieţii şi care ne ajută să ne raportăm într-o manieră adaptativă la ce ni se întâmplă zilnic. Un rol esenţial în producerea schimbărilor dorite şi obţinerea beneficiilor psihoterapeutice, îl are relaţia terapeutică, bazată printre altele pe acceptare necondiţionată, confidenţialitate, încredere, disponibilitate, empatie, suport afectiv, respect, echilibru.

  • Alina Stoica - psiholog

    Care este diferenţa dintre consiliere psihologică, psihoterapie şi psihiatrie?

    Adesea se întâmplă să se pună semnul de egalitate între consiliere psihologică, psihoterapie şi psihiatrie sau boală psihică, ceea ce constituie unul din motivele des întâlnite ale refuzului de a beneficia de servicii psihologice. De fapt, consilierea psihologică, psihoterapia şi psihiatria sunt concepte diferite ce presupun metode de intervenţie diferite. Consilierea psihologică, este o intervenţie de durată scurtă sau medie, efectuată în scopul optimizării, autocunoașterii și dezvoltării personale, în scopul promovării sănătăţii, prevenției și remiterii problemelor emoționale, cognitive și de comportament. Consilierea psihologică se adresează adulţilor, copiilor, adolescenţilor şi vârstnicilor, prin tehnici specifice şi personalizate, se realizează în mod individual, în grup sau de grup (ex.cuplu familie). Psihoterapia este o o intervenţie de lungă durată, realizată stiinţific şi în spirit umanist, presupune un număr mai mare de şedinţe, fiind orientată de mecanismele presupuse a fi implicate în stările de sănătate și de boală. Explorează gândurile, sentimentele, emoţiile şi evenimentele din viaţa noastră, care sunt relevante pentru modul în care simţim, gândim şi acţionăm în prezent. Ca şi consilierea psihologică, psihoterapia poate fi individuală, în grup (mai multe persoane care se confruntă cu acceaşi problemă) sau de grup (cuplu, familie). Psihiatria este o ramură a medicinei, în care intervine medicul psihiatru, cu competenţă în diagnosticarea bolilor psihice şi prescriere a tratamentului medicamentos. Tratamenul psihiatric presupune de multe ori internare într-un spital, medicaţie şi uneori recomandare pentru psihoterapie. Nu intră în atribuţiile psihoterapeutului şi nici în cele ale psihologului, prescrierea şi administrarea de tratament medicamentos. Toate cele trei domenii menţionate, urmăreşte furnizarea unor servicii de calitate, cu prioritate respectarea demnităţii, independenţei şi confidentialităţii clientului/pacientului, ceea ce conduce la dezvoltarea unui climat de respect şi empatie. Este benefic să înţelegem că de-a lungul existenţei, ne putem confrunta cu momente dificile în care avem nevoie de suportul şi intervenţia unui specialist. Acesta poate să intervină eficient în vederea ameliorării sau remedierii dificultăţilor, care ne împiedică să funcţionăm la nivel optim.

  • Alina Stoicap - psiholog

    Sa facem cunostinta cu psihoterapia pozitiva

    Psihoterapia pozitivă este o metodă umanistă, transculturală şi psihodinamică de psihoterapie, care a fost dezvoltată de către prof. Nossrat Peseschkian, în Germania, începând cu anii 1960, iar Centrul Internaţional de Psihoterapie Pozitivă se află în Wiesbaden, Germania. La nivelul ţării noastre, funcţionează Asociaţia de Psihoterapie Pozitivă, care este membră a Centrului Internaţional de Psihoterapie Pozitivă, a Federaţiei Române de Psihoterapie, acredidată de către Asociaţia Europeană de Psihoterapie şi recunoscută de către Colegiul Psihologilor din România. Psihoterapia pozitivă este centrată pe conflict şi orientată pe resurse/capacitaţi individuale. Denumirea de pozitiv îşi are originea în cuvântul latinesc ,,positum,, = ce este dat, existent, iar ceea ce este dat sau existent nu este doar dificultatea/problema cu care ne confruntăm, ci şi resursele noastre, potenţialul pe care îl avem şi de care ne putem folosi pentru rezolvarea problemelor noastre. În prezent, psihoterapia pozitivă este mai mult decât o metoda terapeutică, deoarece tehnicile sale specifice le putem folosi în viaţa de zi cu zi, pentru autodezvoltare şi autocunoaştere, pentru îmbunătăţirea modului de viaţă, pentru prevenirea anumitor conflicte interioare sau interpersonale. Prin folosirea tehnicilor specifice, a povestirilor şi a metaforelor multiculturale, clientul este incurajat să îşi observe propriile dificultăţi într-un mod diferit, complex, pozitiv, iar în acest fel să înveţe să îşi joace propriul său rol în procesul de reechilibrare interioară. Psihoterapia pozitivă porneşte de la premiza că omul este bun prin natura sa şi dispune de patru tipuri de capacităţi: fizice, psihice, sociale şi spirituale, astfel că, oamenii vor descoperi să-şi activeze propriile capacităţi latente pentru a obţine sentimentul echilibrului interior pe baza resurselor sale fizice, intelectuale, emoţionale şi spirituale. Se consideră că relaţia terapeutică creată este primordială, fiind foarte importantă şi eficientă, mai mult decât tehnica folosită sau şcoala de psihoterapie urmată. ,,Dacă în viaţă vrei să ai ceva ce nu ai avut niciodată, atunci ar fi nevoie să faci ceva ce nu ai făcut niciodată!,,

  • Alina Stoica - psiholog

    Pana unde este Tristete si de unde incepe Depresia?

    Se întâmplă uneori, ca în limbajul obişnuit să se producă o suprapunere a celor două cuvinte, iar prin felul în care sunt folosite, să devină sinonime; ca şi cum tristeţea şi depresia ar putea dezvolta aceeaşi stare afectivă, ceea ce nu se întâmplă, mai ales dacă facem referire la intensitatea, respectiv durata trăirilor, precum şi la modul în care funcţionalitatea noastră are de suferit. Tristeţea este o emoţie, foarte uşor de simţit, pe care o experimentăm în diferite momente ale vieţii, însă rămâne la suprafaţă, fără să ne afecteze echilibrul nostru interior, în comparaţie cu depresia care este o tulburare a dispoziţiei afective şi este însoţită de o varietate de simptome, fiind cauzată de diverse mecanisme psihologice si fiziologice. În timp ce tristeţea poate fi alungată mai uşor, prin comunicare, susţinere, înţelegere, gândire pozitivă, etc. depresia necesită intervenţie de specialitate, care constă în psihoterapie şi medicaţie, deoarece această tulburare declanşează reacţii neplacute şi puternice în fiecare persoană. Poate da naştere la lipsa de putere, imposibilitatea de a-i influenţa în mod pozitiv pe cei dragi, iar din cauza efectului de izolare, specific depresiei, persoana s-ar putea simţi nedorită şi trădată şi în cazurile cornice să conducă la sinucidere. Depresia se regăseşte şi sub denumirea de tulburare depresivă, deoarece intensitatea ei provoacâ tulburări sau dereglări în activităţile individului. Această intensitate produce modificări mentale, afective sau comportamentale şi afectează persoana pe plan profesional, familial si social. Un episod depresiv major, constă dintr-o varietate de simptome. Pentru a se stabili existenţa unui astfel de diagnostic, trebuie să persiste cinci sau mai multe dintre următoarele nouă simptome, timp de cel puţin două săptămâni: -dispoziţie depresivă; -ideaţie suicidară; -sentimente de culpabilitate sau de culpă; -pierderea interesului sau a plăcerii; -tulburari de somn; -modificări în greutate; -retard psihomotor sau iritabilitate; -oboseală sau nivel scăzut de energie; -dificultăţi de concentrare sau în luarea de decizii. Uneori depresia poate fi însoţită de prezenţa mai multor semne de rău fizice: dureri de cap, ameţeli, disconfort gastric sau toracic, dureri articulare, constipaţie sau diaree, perturbări menstruale, scăderea performanţelor sexuale, etc. Din fericire, depresia, chiar şi în cele mai severe cazuri, este o afecţiune tratabilă, dar care necesită timp şi răbdare. Cele mai folosite măsuri terapeutice sunt medicamentele antidepresive şi psihoterapia. În majoritatea cazurilor, se optează pentru un tratament combinat, format din antidepresive şi psihoterapie, ce variază în funcţie de stadiul şi evoluţia afecţiunii precum şi de istoricul medical al persoanei respective.

  • Alina Stoica - psiholog

    DESPRE BUCURIA DE A DĂRUI

    Fiind luna decembrie, cea mai încărcată din an, în privința cadourilor poate ne-ar prinde bine să vorbim despre bucuria de a dărui, ce înseamnă să oferim cadouri, ce simțim în astfel de momente. Cadourile reprezintă de fapt, o modalitate de exprimare a ceea ce simțim la un moment dat pentru o anumită persoană, reprezintă o cale de a exprima sentimente, emoţii, stări, dorinţe. Cadoul poate sa aibe şi capacitatea de a exprima elemente personalizate, el se asociază mai mult cu dorinţa decât cu nevoia noastră. Să oferim un cadou presupune să intuim o dorinţă a unei persoane, să rezonezi emoţional cu aceasta, iar să îndeplineşti o dorinţă, este înălţător. Cadoul nu este important doar pentru cel care îl primeşte ci este important pentru relaţia celor doi, deoarece fiecare cadou are simbolistica şi mesajul său, arătând totodată tipul de relaţie existentă între doi oameni. Dorinţa de a face daruri este strâns legată de bucuria de a face cuiva drag o plăcere, aceasta fiind de fapt şi un sprijin când alegem să oferim un cadou, să anticipăm bucuria celuilalt, pentru că a dărui inseamnă în primul rând bucuria de a face pe cineva fericit. Să dorim să-i facem pe ceilalţi fericiţi, ne ajută sa fim atenţi la cei din jur, receptivi la dorinţele/preferinţele lor, iar bucuria lor devine bucuria noastră. Povestea cadoului nu se termină odată cu oferirea acestuia, ci continuă, având rolul de a descrie un anumit stadiu al relaţiei dintre doi oameni şi totodată de a forma amintiri. ,,Marea greşeală e să nu-ţi dai seama că a primi este cu totul altceva decât a accepta. A primi înseamnă în primul rând a dărui, a te dărui pe tine însuţi. Avar nu este acela care nu se ruinează făcând daruri, ci acela care nu-şi dăruieşte lumina obrazului în schimbul ofrandei tale. Avar este pământul care nu se înfrumuseţează acolo undeţi-ai arunca tseminţele.,,- Antoine de Saint-Exupery în Citadela Psih.